comisură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două părți anatomice.
Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din
fr. commissure, lat. commissura.comisură (Dicționar de neologisme, 1986)COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură.
2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr.
commissure, cf. lat.
commissura].
comisură (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMISÚRĂ s. f. 1. punct de unire a două formații anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legătură între pietre. (< fr.
commissure, lat.
commissura)
comisură (Dicționaru limbii românești, 1939)*comisúră f., pl.
ĭ (lat.
commissura, d.
committere, a uni. V.
comit).
Anat. Punctu de unire a unor părțĭ ale corpuluĭ:
comisura buzelor.comisură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comisúră s. f.,
g.-d. art. comisúrii; pl. comisúricomisură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comisură f.
Anat. punctul de unire a unor părți ale corpului:
comisura buzelor.comisură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două formațiuni anatomice.
Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. — Din
fr. commissure, lat. commissura.