coluziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLUZIÚNE, coluziuni, s. f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în prejudiciul unei a treia. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. collusion, lat. collusio, -onis.coluziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLUZIÚNE s. f. înțelegere secretă între două părți, personaje etc. în defavoarea unei a treia. (
coluziune (Dicționar de neologisme, 1986)COLUZIÚNE s.f. (
Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în prejudiciul unei a treia. [Cf. lat.
collusio, fr.
collusion].
coluziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*coluziúne f. (lat.
collúsio, -ónis. V.
a- și
i-luziune).
Jur. Înțelegere secretă între doĭ în prejudiciu altuĭa. – Și
-úzie.coluziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coluziúne (înțelegere secretă) (rar)
(-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. coluziúnii; pl. coluziúnicoluziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLUZIÚNE, coluziuni, s. f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în defavoarea unei a treia. [
Pr.: -
zi-u-] — Din
fr. collusion, lat. collusio, -onis.