coluviu - explicat in DEX

coluviu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLÚVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației. – Din fr. colluvium.

coluviu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare. (

coluviu (Dicționar de neologisme, 1986)
COLÚVIU s.n. Material detritic rezultat din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare. [Pron. -viu. / < engl. colluvium, cf. fr. colluvion < lat. colluvio – apă murdară].

coluviu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colúviu [viu pron. vyu] s. n., art. colúviul

coluviu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLÚVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației. — Din fr. colluvium.