colțun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (
Reg.) Ciorap.
2. Compus:
colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (
Viola silvestris). [
Var.: (
1)
călțún s. m.] – Din
ngr. kaltsúni (<
it.).