coltucel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COLTUCÉL,coltucele, s. n. Diminutiv al lui coltuc. – Coltuc + suf. -el.
coltucel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coltucél s. n., pl. coltucéle
coltucel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COLTUCÉL,coltucele, s. n. Diminutiv al lui coltuc. — Coltuc + suf. -el.