colportor - explicat in DEX

colportor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLPORTÓR, colportori, s. m. 1. Cel care răspândește știri, zvonuri etc. (false). 2. (Înv.) Negustor ambulant. – Din fr. colporteur.

colportor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLPORTÓR s. m. 1. negustor ambulant. 2. (fig.) răspânditor de știri (false), de zvonuri. (<fr. colporteur)

colportor (Dicționar de neologisme, 1986)
COLPORTÓR s.m. 1. (Rar) Negustor, vânzător, neguțător ambulant. 2. (Fig.) Răspânditor de știri (necontrolate, false), de zvonuri, de bârfeli. [Cf. fr. colporteur].

colportor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colportór m. (fr. colporteur) saŭ colportatór m. Vînzător ambulant, marfagiŭ, bocceagiŭ. (Se zice maĭ ales de ceĭ ce vînd ziare).

colportor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colportór s. m., pl. colportóri

colportor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colportor m. negustor ambulant care își duce marfa în spinare.

colportor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLPORTÓR, -OÁRE, colportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care răspândește știri, zvonuri etc. (false). 2. S. m. (Înv.) Negustor ambulant. — Din fr. colporteur.