colportaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLPORTÁJ, colportaje, s. n. 1. Răspândire, distribuire (a cărților, a presei). ◊
Carte de colportaj = carte cu preț redus, ilustrată, tipărită în tiraje mari, tratând sumar, la nivel de popularizare, teme foarte variate.
2. (
Înv.) Comerț ambulant. – Din
fr. colportage.colportaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLPORTÁJ s. n. distribuire, răspândire, propagare (a cărților, a presei). (<fr.
colportage)
colportaj (Dicționar de neologisme, 1986)COLPORTÁJ s.n. Distribuire, răspândire, propagare (mai ales a cărților, a presei). ♦ Comerț, negoț ambulant. [< fr.
colportage].
colportaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*colportáj n., pl.
e (fr.
colportage). Profesiunea de colportor. Acțiunea de a colporta.
colportaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colportáj s. n.,
pl. colportájecolportaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colportaj n.
1. fapta de a colporta;
2. meseria colportorului.
colportaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLPORTÁJ, colportaje, s. n. 1. Răspândire, distribuire (a cărților, a presei). ◊
Carte de colportaj = carte cu preț redus, ilustrată, tipărită în tiraje mari, tratând sumar, la nivel de popularizare, teme foarte variate.
2. (
Înv.) Comerț ambulant. — Din
fr. colportage.