colodiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÓDIU s. n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. – Din
fr. collodion.colodiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLÓDIU s. n. soluție de nitroceluloză într-un amestec de alcool și eter, în fotografiere, în farmacie etc. (<lat.
collodium, fr.
collodion)
colodiu (Dicționar de neologisme, 1986)COLÓDIU s.n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter. [Pron.
-diu. / < fr.
collodion, cf. lat.
collodium, gr.
kollodes – cleios].
colodiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COLÓDIU (‹
germ. {s}; {i}
gr. kollodes „lipicios”)
s. n. Soluție de 4% nitroceluloză în alcool-eter, care, prin evaporare, lasă o peliculă incoloră aderentă; folosit în fotografie, în medicină (pentru protecția plăgilor, fixarea pansamentelor etc.) sau ca lac și clei special etc.
colodiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colódiu [
diu pron. dyu]
s. n.,
art. colódiulcolodiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colodiu n. lichid cleios, obținut prin disolvarea fulmicotonului în eter, întrebuințat în medicină pentru ferirea plăgilor și arsurilor de acțiunea aerului și, în fotografie, pentru fixarea imaginilor.
colodiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLÓDIU s. n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. — Din
fr. collodion.colodiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*colódiŭ n. (d. vgr.
kollódes, cleĭos, d.
kólla, cleĭ. V.
coală).
Chim. Soluțiune de piroxil într´un amestec de alcool și de eter. (Se întrebuințează în medicină la acoperirea rănilor și´n fotografie la acoperirea sticleĭ c´o peliță [!] care devine sensibilă pin [!] clorura saŭ bromura de argint. V.
piroxilină.