colivie - explicat in DEX

colivie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLIVÍE, colivii, s. f. 1. Cușcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn, în care sunt ținute păsările cântătoare sau decorative. 2. Construcție de metal acționată mecanic, care servește la transportarea persoanelor și materialelor în puțurile unei mine. – Din sl. kulĩvija.

colivie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
colivíe (colivíi), s. f. – Cușcă mică pentru păsări. – Var. (înv.), mr. cluvie. Ngr. ϰλουβί, în parte prin intermediul sl. kluvija, din gr. ϰλωβός.

colivie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
colivie, colivii s. f. (intl.) 1. arestul unei secții de poliție. 2. celulă de închisoare.

colivie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COLIVÍE (‹ sl.) s. f. 1. Cușcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn, în care sînt ținute păsări cîntătoare sau decorative. 2. Construcție metalică, constituită dintr-un cadru cu pereți laterali și cu una sau cu mai multe platforme suprapuse, care servește la transportarea personalului și materialelor în puțurile unei mine. 3. Sistem de conductoare în formă de bare așezate în crestăturile rotorului unor mașini electrice și scurtcircuitate la ambele capete pe inele; este folosit ca înfășurare a rotorului la mașinile asincrone cu rotorul în scurtcircuit sau ca înfășurare de amortizare și de pornire la mașinile sincrone.

colivie (Dicționaru limbii românești, 1939)
colivíe și (maĭ vechĭ) culvíe f. (vsl. kulĭviĭa și kluvia, vgr. klobós, cușcă). Vest. Cușcă.

colivie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colivíe s. f., art. colivía, g.-d. art. colivíei; pl. colivíi, art. colivíile

colivie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colivie f. coteț portativ din nuiele sau de sârmă, unde se închid păsările, [Vechiu rom. culvie (Moxa) = gr. mod. KLUVI].

colivie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLIVÍE, colivii, s. f. 1. Cușcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn, în care sunt ținute păsările cântătoare sau decorative. 2. Construcție de metal acționată mecanic, care servește la transportarea persoanelor și materialelor în puțurile unei mine. — Din sl. kulĭvija.