colică - explicat in DEX

colică (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
CÓLICĂ, colici, s.f. Durere abdominală violentă.

colică (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
CÓLICĂ, colici, s.f. (Mai ales la pl.) Simptom al unei boli la om și la animale, manifestat prin dureri puternice produse de contracția musculară a organului bolnav. ◊ Colici hepatice = dureri puternice de ficat. Colici nefritice = dureri mari de rinichi.

colică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓLICĂ, colici, s. f. Durere abdominală intensă care survine în criză. Colică nefritică. Colică biliară. – Din fr. colique, lat. colica.

colică (Dicționar de neologisme, 1986)
CÓLICĂ s.f. (Med.) Durere abdominală puternică cu caracter spasmodic. [< fr. colique, cf. gr. kolon – intestin].

colică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cólică (cólici), s. f. – Durere abdominală. – Mr. colică. Ngr. ϰόλιϰα, din it. colica.

colică (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cólică f., pl. ĭ (vgr. kolikós, bun contra coliciĭ, d. kólon, colon, intestinu gros). Med. Tăĭeturĭ, durerĭ de mațe.

colică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cólică s. f., g.-d. art. cólicii; pl. cólici

colică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colică f. durere de stomac, produsă mai adesea prin bucate nemistuite, poame necoapte și băuturi înghețate.

colică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓLICĂ, colici, s. f. Durere abdominală intensă care survine în criză. Colică nefritică. Colică biliară. — Din fr. colique, lat. colica.