coletărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLETĂRÍE, coletării, s. f. Mărfuri expediate în cantități mici și în forme ușor de mânuit; colete. ♦ Expediere de colete;
p. ext. serviciu ori mijloc special de transport pentru colete. –
Colet1 +
suf. -ărie.coletărie (Dicționar de neologisme, 1986)COLETĂRÍE s.f. Expediere de mărfuri în cantități mici și sub forme ușor de mânuit; (
p. ext.) mijloc (mai ales feroviar) de transport pentru aceste mărfuri. [Gen.
-iei. / <
colet +
-ărie].
coletărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLETĂRÍE s. f. expediere de mărfuri în cantități mici și sub forme ușor de mânuit; (p. ext.) mijloc (feroviar) de transport pentru colete
1. (< colet
1 + -ărie)
coletărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coletăríe s. f.,
art. coletăría, g.-d. art. coletăríei; pl. coletăríi, art. coletăríilecoletărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLETĂRÍE, coletării, s. f. Mărfuri expediate în cantități mici și în forme ușor de mânuit; colete. ♦ Expediere de colete;
p. ext. serviciu ori mijloc special de transport pentru colete. —
Colet1 +
suf. -ărie.