colet - explicat in DEX

colet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLÉT¹, colete, s. n. Pachet relativ mic și ușor de mânuit, expediat de obicei prin poștă. – Din fr. colis (după pachet).

colet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLÉT² s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.

colet (Dicționar de neologisme, 1986)
COLÉT¹ s.n. Pachet transportat prin poștă. [Pl. -te, -turi. / < fr. colis].

colet (Dicționar de neologisme, 1986)
COLÉT² s.n. 1. (Franțuzism) Guler. 2. (Anat.) Linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 3. (Bot.) Zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante. [< fr. collet].

colet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLÉT¹ s. n. pachet expediat prin poștă. (după fr. colis)

colet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLÉT² s. n. 1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col¹ (2). (< fr. collet)

colet (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
colet, colete s. n. (deț.) deținut care este transportat cu trenul într-un vagon special.

colet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colét n., pl. e (ca și bg. kolet, d. fr. colis, confundat cu collet, guler, saŭ infl. de pachet). Pachet (cufăr, geamantan ș. a.) în călătorie și la poștă.

colet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!colét s. n., pl. coléte

colet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colet n. teanc de mărfuri expediate.