colaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÁJ, colaje, s. n. Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene;
p. ext. tablou realizat prin acest procedeu. – Din
fr. collage.colaj (Dicționar de neologisme, 1986)COLÁJ s.n. (
Franțuzism)
1. Legătură permanentă nematrimonială; concubinaj.
2. Procedeu de execuție a unor lucrări de pictură sau de ornamentație prin lipirea sau alipirea a diferite materiale sau elemente. ♦ Spectacol de teatru alcătuit din diferite fragmente.
3. Operație de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanțe. ◊
Colajul sucurilor = completare a limpezirii enzimatice prin adăugare de gelatină alimentară. [< fr.
collage].
colaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLÁJ s. n. 1. legătură permanentă nematrimonială; concubinaj. 2. procedeu de execuție a unor lucrări de pictură sau de ornamentație prin lipirea laolaltă a diferite materiale ori elemente eterogene. ◊ tablou astfel realizat. ◊ spectacol de teatru din diferite fragmente. 3. operație de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanțe. (< fr.
collage)
colaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coláj s. n.,
pl. colájecolaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLÁJ, colaje, s. n. Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene;
p. ext. tablou realizat prin acest procedeu. — Din
fr. collage.