colaborator - explicat in DEX

colaborator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLABORATÓR, -OÁRE, coaboratori, -oare, s. m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). – Din fr. collaborateur.

colaborator (Dicționar de neologisme, 1986)
COLABORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care colaborează cu cineva la o lucrare, la elaborarea unei opere științifice, artistice etc. ♦ Cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. [Cf. fr. collaborateur].

colaborator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLABORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care colaborează. ◊ cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. (< fr. collaborateur)

colaborator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colaboratór, -oáre adj. și s. Care colaborează.

colaborator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colaboratór s. m., pl. colaboratóri

colaborator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colaborator m. cel ce colaborează.

colaborator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLABORATÓR, -OÁRE, colaboratori, -oare, s. m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). — Din fr. collaborateur.