cojocărie - explicat in DEX

cojocărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COJOCĂRÍE¹ s. f. Meseria cojocarului. – Cojocar + suf. -ie.

cojocărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COJOCĂRÍE², cojocării, s. f. Atelier unde se lucrează cojoace, căciuli etc.; prăvălia în care se vând aceste obiecte. – Cojoc + suf. -ărie.

cojocărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cojocăríe f. Meseria cojocaruluĭ. Prăvălia luĭ.

cojocărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cojocăríe s. f., art. cojocăría, g.-d. art. cojocăríei; (ateliere) pl. cojocăríi, art. cojocăríile

cojocărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cojocărie f. 1. meșteșugul de a pregăti pieile cu părul lor spre a face blăni din ele; 2. negoțul cu cojoace; 3. locul unde se fac și se vând cojoace.

cojocărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COJOCĂRÍE¹ s. f. Meseria cojocarului. — Cojocar + suf. -ie.

cojocărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COJOCĂRIE², cojocării, s. f. Atelier în care se confecționează sau se vând cojoace, căciuli etc. — Cojoc + suf. -ărie.