cofetărie - explicat in DEX

cofetărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COFETĂRÍE¹, cofetării, s. f. Local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.). – Cofet (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ărie.

cofetărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COFETĂRÍE² s. f. Meseria cofetarului. – Cofetar + suf. -ie.

cofetărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cofetăríe f. Prăvălia și meseria cofetaruluĭ.

cofetărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cofetăríe s. f., art. cofetăría, g.-d. art. cofetăríei; (localuri) pl. cofetăríi, art. cofetăríile

cofetărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cofetărie f. prăvălia cofetarului.

cofetărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COFETĂRÍE¹, cofetării, s. f. Local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.). — Cofet + (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ărie.

cofetărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COFETĂRÍE² s. f. Meseria cofetarului. — Cofetar + suf. -ie.