cofetar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COFETÁR, cofetari, s. m. Persoană care face sau vinde produse de cofetărie. –
Cofet (
sg. înv. al lui
cofeturi) +
suf. -ar.cofetar (Dicționaru limbii românești, 1939)cofetár m. (d.
cofet). Care face saŭ vinde cofeturĭ, prăjiturĭ ș. a. – Fem.
-ăreasă, pl.
ese.cofetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cofetár s. m.,
pl. cofetáricofetar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cofetar m. cel ce face sau vinde cofeturi.
cofetar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COFETÁR, cofetari, s. m. Persoană care face sau vinde produse de cofetărie. —
Cofet (
sg. înv. al lui
cofeturi) +
suf. -ar.