cofetărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COFETĂRÍE1, cofetării, s. f. Local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.). –
Cofet (
sg. înv. al lui
cofeturi) +
suf. -ărie.cofetărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COFETĂRÍE2 s. f. Meseria cofetarului. –
Cofetar +
suf. -ie.cofetărie (Dicționaru limbii românești, 1939)cofetăríe f. Prăvălia și meseria cofetaruluĭ.
cofetărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cofetăríe s. f.,
art. cofetăría, g.-d. art. cofetăríei; (localuri)
pl. cofetăríi, art. cofetăríilecofetărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cofetărie f. prăvălia cofetarului.
cofetărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COFETĂRÍE1, cofetării, s. f. Local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.). —
Cofet + (
sg. înv. al lui
cofeturi) +
suf. -ărie.cofetărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COFETĂRÍE2 s. f. Meseria cofetarului. —
Cofetar +
suf. -ie.