codoșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODOȘÍE s. f. (
Peior.) Ocupația codoșului; proxenetism. –
Codoș +
suf. -ie.codoșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!codoșíe (
pop.)
s. f.,
art. codoșía, g.-d. codoșíi, art. codoșíei; pl. codoșíicodoșie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODOȘÍE, (
2)
codoșii, s. f. (
Pop.)
1. Ocupația codoșului; proxenetism.
2. Faptă de codoș. —
Codoș +
suf. -ie.