codiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODÍȚĂ, codițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
coadă. ♦ Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere.
2. Fig. Om lipsit de caracter și de personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș (
2).
3. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. –
Coadă +
suf. -iță.