codoș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODÓȘ, -OÁȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și
f. (
Peior.)
1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet.
2. Codiță (
2). – Din
tc. kodoș.codoș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)codóș (codóși), s. m. 1. Proxenet, codoș. –
2. Bărbat încornorat. –
Mr. cudoș. Tc. kodoș „bărbat încornorat” (Șeineanu, II, 140; Meyer 193),
cf. alb.,
bg. kodoš. –
Der. codoașe, s. f. (codoașă);
codoașcă, s. f. (codoașă; vrăjitoare bătrînă);
codoșlîc, s. n. (proxenetism), din
tc. kodoșlik; codoși, vb. (a face pe codoșul).
codoș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)codoș, -oașă, codoși, -oase s. m., s. f. persoană care mijlocește și facilitează întâlnirile a doi amanți
codoș (Dicționaru limbii românești, 1939)codóș m. (turc.
kodoš).
Est. Triv. Pezevenchĭ, rufian, verigaș, acela care ține casă de femeĭ perdute [!] saŭ procură altuĭa asemenea femeĭ. V.
samsar.codoș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)codóș (
pop.)
s. m.,
pl. codóșicodoș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODÓȘ, -OÁȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și
f. (
Pop.)
1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet.
2. Codiță (2). — Din
tc. kodoș.