codină - explicat in DEX

codină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓDINĂ s. f. (Pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. -ină.

codină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele și capul oilor); miezură. 2. rămășiță de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. știulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămășițe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care crește prin livezi și fânețe.

codină (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
códină s. f., g.-d. art. codinei; pl. -

codină (Dicționaru limbii românești, 1939)
códină f., pl. ĭ și e (d. coadă cu sufixu slav -ină). Lînă rămasă de la dărăcit (V. coditură). Gozurĭ, rămășiță de la vînturatu grînelor (V. coșolină). Coada vulpiĭ, o plantă (V. coadă).

codină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
códină (pop.) s. f., g.-d. art. códinii; pl. códini

codină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓDINĂ, codini, s. f. (Pop.). 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine. — Coadă + suf. -ină.

còdină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
còdină f. 1. lână tunsă dela coadă; 2. Mold. ceea ce cade dela vânturarea grăunțelor; 3. plantă din fam. gramineelor, crește prin livezi și fânețe (Alopecurus pratensis).