codifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODIFICÁ, codífic, vb. I.
Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod
2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După
fr. codifier.codifica (Dicționar de neologisme, 1986)CODIFICÁ vb. I. tr. A reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. [p.i.
codífic, 3.6
-că. / cf. fr.
codifier].
codifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)CODIFICÁ vb. tr. 1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. 2. a coda
2. (< fr.
codifier)
codifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)codificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
codíficăcodificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)codificà v.
1. a reuni legile împrăștiate într’un cod;
2. fig. a coordona într’un tot.
codifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODIFICÁ, codífic, vb. I.
Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod
2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. — După
fr. codifier.