codicil - explicat in DEX

codicil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.

codicil (Dicționar de neologisme, 1986)
CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].

codicil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CODICÍL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)

codicil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).

codicil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!codicíl s. n., pl. codicíle

codicil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
codicil n. adaos sau schimbare făcută la un testament.

codicil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. — Din fr. codicille, lat. codicillus.