cocostârc - explicat in DEX

cocostârc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COCOSTẤRC, cocostârci, s. m. (Ornit.) Barză. – Contaminare între cocor și stârc.

cocostârc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cocostârc s.m. (reg.) 1. puț cu cumpănă. 2. (fig. și ir.) om slab și cu gâtul lung.

cocostârc (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cocostấrc, -i, (cocostâlc), s.m. – (ornit.) Barză (ALR 1973: 604). – Contaminare între cocor și stârc.

cocostârc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cocostấrc (-cos-târc/-co-stârc) s. m., pl. cocostấrci

cocostârc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cocostârc m. 1. Mold. și Tr. barză: cocostârcul tainic în lume călător AL.; 2. în Basarabia: puț cu cumpănă; 3. (ironic) om slab și cu gâtul lung. [Compus din cocor (= cocoș) și stârc, corespunzând întocmai echivalentului francez coq-héron și sinonimului oltenesc cocobarză; compusul indică în special bărbățelul berzei sau al stârcului; sensurile 2 și 3 fac aluziune la gâtul cel lung al pasării].

cocostârc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COCOSTẤRC, cocostârci, s. m. (Ornit.) Barză. — Contaminare între cocor și stârc.