cociș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÓCIȘ, cociși, s. m. (
Reg.) Vizitiu. –
Magh. kocsis.cociș (Dicționaru limbii românești, 1939)cóciș m. (ung.
kocsis). Conducător de cocie, vizitiŭ, birjar.
cociș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cóciș, -i, s.m. – Vizitiu, căruțaș: „Cociș, cocișelu meu / Prinde caii la hinteu” (Țiplea 1906: 415). – Din magh. kocsis.