cocină - explicat in DEX

cocină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓCINĂ, cocini, s. f. Adăpost sau coteț pentru porci. ♦ Cameră, locuință, foarte murdară și neîngrijită. – Din bg., scr. kočina.

cocină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cócină (-ne), s. f. – 1. Coteț pentru porci. – 2. Împletitură de nuiele pentru prins pești. – Mr., megl. cocină. Bg., sb., cr. kočina (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Conev 81). Cf. coteț.

cocină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cocină, cocini s. f. 1. garsonieră. 2. cameră închiriată cu ora amanților. 3. încăpere murdară.

cocină (Dicționaru limbii românești, 1939)
cócină f., pl. e (bg. kóčina, d. koček, coteț. V. coteț). Sud. Coteț de porcĭ.

cocină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cócină s. f., g.-d. art. cócinii; pl. cócini

cocină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cocină f. coteț, staul de porci. [Serb. KOČINA].

cocină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓCINĂ, cocini, s. f. Adăpost sau coteț pentru porci. ♦ Cameră, locuință foarte murdară și neîngrijită. — Din bg., sb. kočina.