coategoale (Dicționaru limbii românești, 1939)coáte-goále m.
Iron. Golan, sărac:
un coate goale, niște coate-goale. V.
cot.coategoale (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coáte-goále s. m. și
f.,
g.-d. lui coáte-goále; pl. coáte-goálecoategoale (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coate-goale m. sărac care náre nici haine pe dânsul:
să mă puiu în public cu un coate-goale, nu vine bine CAR.