coarnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COÁRNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului.
2. (La
sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. –
Lat. corna (
pl., devenit
sg. f., al lui
cornum).
coarnă (Dicționaru limbii românești, 1939)coárnă (
oa dift.) f., pl.
e. Fructu cornuluĭ. Poamă coarnă:
clădăriĭ de coarnă supt [!] strășinĭ [!] (Sov. 218). V.
corn 3.coarnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coárnă (fruct)
s. f.,
g.-d. art. coárnei; pl. coárnecoarnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coarnă f.
1. fructul cornului, roșiu și acrișor;
2. varietate de struguri albi sau negri cu broboane lunguiețe și tari la coajă;
3. pl. Buc.
coarne de mare, roșcove.
coarnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COÁRNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului.
2. (La
sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. —
Lat. corna (
pl., devenit
sg. f., al lui
cornum).