coaptație - explicat in DEX

coaptație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COAPTÁȚIE, coaptații, s. f. 1. (Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] – Din fr. coaptation.

coaptație (Dicționar de neologisme, 1986)
COAPTÁȚIE s.f. 1. Stare de interacțiune specifică a organelor unui corp viu. 2. Punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. [Pron. co-ap-, gen. -iei. / < fr. coaptation, cf. lat. cum – cu, aptare – a ajusta].

coaptație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COAPTÁȚIE s. f. 1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr. coaptation)

coaptație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!coaptáție (co-ap-, -ți-e) s. f., art. coaptáția (-ți-a), g.-d. coaptáții, art. coaptáției; pl. coaptáții

coaptație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COAPTÁȚIE, cooptații, s. f. 1. (Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] — Din fr. coaptation.