coaptație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COAPTÁȚIE, coaptații, s. f. 1. (
Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu.
2. (
Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [
Pr.:
co-ap-] – Din
fr. coaptation.coaptație (Dicționar de neologisme, 1986)COAPTÁȚIE s.f. 1. Stare de interacțiune specifică a organelor unui corp viu.
2. Punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. [Pron.
co-ap-, gen.
-iei. / < fr.
coaptation, cf. lat.
cum – cu,
aptare – a ajusta].
coaptație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COAPTÁȚIE s. f. 1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr.
coaptation)
coaptație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coaptáție (co-ap-, -ți-e) s. f.,
art. coaptáția (-ți-a), g.-d. coaptáții, art. coaptáției; pl. coaptáțiicoaptație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COAPTÁȚIE, cooptații, s. f. 1. (
Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu.
2. (
Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [
Pr.:
co-ap-] — Din
fr. coaptation.