coapsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COÁPSĂ, coapse, s. f. (La oameni) Parte a piciorului cuprinsă între șold și genunchi. ♦ (La animale) Partea superioară a membrelor posterioare, cuprinsă între crupă și gambă. –
Lat. coxa.coapsă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coápsă (coápse), s. f. –
1. Parte a piciorului cuprinsă între șold și genunchi. –
2. Coastă, versant. –
Mr. coapsă. Lat. coxa (Diez, I, 171; Pușcariu 386; Candrea-Dens., 378; REW 2292; DAR);
cf. vegl. copsa, alb. kofšë (Meyer 193; Philippide);
it. coscia (‹
lat. *
coxea),
prov. cueisa, cat. cuxa, sp. cuja. Cuvînt uzual (ALR, I, 56); în
sec. XV,
coafsă. Din
rom. sb. kopsa (Candrea,
Elemente, 407; Rosetti-Graur,
BL, III, 66). Rezultatul
rom. x ›
ps nu este clar, nici general;
cf. frasin, toapsec, măsea, lăsa. Explicat tradițional cu mică probabilitate, prin poziția posttonică; o nouă explicație, bazată pe „reacția la tendința de asimilare”, nu pare mai sigură (Graur-Rosetti,
BL, III, 65; Rosetti, I, 82-4).
coapsă (Dicționaru limbii românești, 1939)coápsă (
oa dift.) f., pl.
e (lat.
cŏxa, pv.
cueíssa, fr.
cuisse [it.
coscia, d. lat.
cŏxea]). Șold:
șĭ-a atîrnat sabia la coapsă. – Și
coafsă (cp. cu alb.
kofšă) în Ps. s.
coapsă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coápsă s. f.,
g.-d. art. coápsei; pl. coápsecoapsă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coapsă f. partea corpului dela șold până la nuca genuchiului. [Lat. COXA].
coapsă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COÁPSĂ, coapse, s. f. (La oameni) Segment al piciorului cuprins între șold și genunchi. ♦ (La animale) Partea superioară a membrelor posterioare, cuprinsă între crupă și gambă. —
Lat. coxa.