clucsă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)clúcsă (-se), – Cursă, capcană.
Bg. kluksa (
sec. XVI). După Borcea 183, din
săs. Klux; ipoteză puțin probabilă datorită vechimii cuvîntului.
clucsă (Dicționaru limbii românești, 1939)clúcsă (Cor.) și
clúpsă (Ban. Olt.) f., pl.
e (bg.
kluksa, klĭusa și
klopka, rus.
klĕapcý, id., vsl.
klopĭca, lat.
?, cursă. Cp. cu
clapă, clampă, clăbăț, clopot). Cursă (capcană) de prins șoaricĭ [!].