clucereasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLUCEREÁSĂ,clucerese, s. f. Soția clucerului. – Clucer + suf. -easă.
clucereasă(Dicționaru limbii românești, 1939) clucereásă f., pl. ese.Vechĭ. Nevasta cluceruluĭ.
clucereasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clucereásă (înv.) s. f., g.-d. art. clucerései; pl. clucerése
clucereasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLUCEREÁSĂ,clucerese, s. f. (Înv.) Soția clucerului. — Clucer + suf. -easă.