clonțar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)clonțar, clonțari s. m. câine de pază.
clonțar (Dicționaru limbii românești, 1939)clonțár m. (d.
clonț). Bot-gros.
clonțar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clonțar m. alt nume dat
botgrosului (pasăre cu clonțul mare).