clon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLON s. n. (
Biol.) Totalitatea indivizilor identici proveniți dintr-un singur organism, pe cale asexuată. – Din
engl. clone.clon (Dicționar de neologisme, 1986)CLON s.n. (
Biol.) Ansamblu de indivizi (bacterii, celule, virusuri, plante) care provin dintr-un individ unic. [Var.
clonă s.f. / < fr.
clone, cf. gr.
klon – vlăstar].
clon (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLON s. n. / s. m. (biol.) ansamblu de celule sau organisme (bacterii, virusuri, plante) cu structură ereditară identică, care provin dintr-un ascendent unic. (< engl., fr.
clone)
clon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLON s. n. v. clonă.