clipă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLÍPĂ, clipe, s. f. Interval de timp foarte scurt; clipită. ◊
Loc. adv. Într-o (sau, rar,
în)
clipă = numaidecât, îndată, imediat.
În câteva clipe = foarte repede.
În clipa aceea = chiar atunci, chiar în momentul de care este vorba.
Din clipă în clipă sau
dintr-o clipă în alta = dintr-un moment într-altul; îndată; foarte curând. (Cu valoare de interjecție)
O clipă! exclamație prin care se cere cuiva să aibă puțină îngăduință, să aștepte, să se oprească puțin. – Din
clipi (derivat regresiv).
clipă (Dicționaru limbii românești, 1939)clípă f., pl.
e (din
clipesc). Un timp foarte scurt (cît aĭ clipi o dată).
Într´o clipă, instantaneŭ, pe loc:
într´o clipă să-l găsițĭ!clipă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!clípă s. f.,
g.-d. art. clípei; pl. clípeclipă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clipă f.
1. mișcare repede prin care s’apropie și se depărtează pleoapele;
2. foarte scurt interval, moment:
într’o clipă; fig.
lumea asta ’ntreagă e o clipă suspendată EM. [Abstras din
clipi].
clipă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLÍPĂ, clipe, s. f. Interval de timp foarte scurt; clipită. ◊
Loc. adv. Într-o (sau, rar,
în)
clipă = numaidecât, îndată, imediat.
În câteva clipe = foarte repede.
În clipa aceea = chiar atunci, chiar în momentul de care este vorba.
Din clipă în clipă sau
dintr-o clipă în alta = dintr-un moment într-altul; îndată; foarte curând. (Cu valoare de interjecție)
O clipă ! exclamație prin care se cere cuiva să aibă puțină îngăduință, să aștepte, să se oprească puțin. — Din
clipi (derivat regresiv).