clină - explicat in DEX

clină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLÍNĂ, cline, s. f. (Pop.) Suprafață sau coastă înclinată; pantă. – Din it. china (după înclina).

clină (Dicționar de neologisme, 1986)
CLÍNĂ s.f. (Rar) Povârniș, urcuș, teren înclinat. [< it. clina, lat. clino].

clină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLÍNĂ s. f. 1. suprafață de teren cu înclinație domoală. 2. (biol.) modificare gradată și continuă a frecvenței genotipurilor ori fenotipurilor într-o populație în funcție de schimbarea condițiilor de mediu. (< it. clina, lat. clino)

clină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clínă f., pl. e (it. china, după in-clin). Povîrniș: urcarăm domol clina (Sadov. VR. 1907, 10, 68).

clină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clínă (pantă) (pop.) s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne

clină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clină f. înclinațiune, pozițiune oblică.

clină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLÍNĂ, cline, s. f. (Pop.) Suprafață sau coastă înclinată; pantă. — Din it. china (după înclina).