clint (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire; mișcare. – Din
clinti (derivat regresiv).
clint (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clint (rar)
s. n.,
pl. clínturiclint (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire; mișcare. — Din
clinti (derivat regresiv).