clincăni (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)CLINCĂNÍ pers. 3
clíncăne vb. IV.
Intranz. (Rar) A produce un clinchet.
De voia ta bună Și cheile prins-au imbold, Și-ți joacă pe tânărul șold, Și clincăne-n soare și sună. TOMA, C.V. 119. – Variantă:
clingăní vb. IV (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr.108, 6/3)
clincăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clincăní (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
clíncăne