clavir - explicat in DEX

clavir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLAVÍR, clavire, s. n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] – Din germ. Klavier.

clavir (Dicționar de neologisme, 1986)
CLAVÍR s.n. (Rar) Pian. [Var. claviriu s.n. / < germ. Klavier].

clavir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
clavír (claviruri), s. n. – Pian. Germ. Klavier (sec. XIX). – Der. (înv.) clavirist, s. m. (pianist).

clavir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLAVÍR s. n. pian. (< germ. Klavier)

clavir (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clavír n., pl. urĭ și e (germ. klavier, d. fr. clavier, șir de clape. V. cheĭe). Mold. Vechĭ. Piano [!].

clavir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clavír (înv.) s. n., pl. clavíre

clavir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clavir n. piano: alta joacă din clavir AL. [Nemț. KLAVIER].

clavir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLAVÍR, clavire, s. n. (Înv.) Pian. [Pl. și: claviruri] — Din germ. Klavier.