clavus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLÁVUS, clavusuri, s. n. (
Med.) Bătătură. – Din
fr.,
lat. clavus.clavus (Dicționar de neologisme, 1986)CLÁVUS s.n. 1. (
Med.) Bătătură.
2. (
Zool.) Parte a elitrelor unor insecte. [Pl.
-suri. / < fr., lat.
clavus].
clavus (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLÁVUS s. n. 1. (med.) bătătură. 2. parte a elitrelor unor insecte. (< fr., lat.
clavus)
clavus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLÁVUS, clavusuri, s. n. (
Med.) Bătătură. — Din
fr.,
lat. clavus.