claviatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc.
2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [
Pr.:
-vi-a-] – Din
germ. Klaviatur.claviatură (Dicționar de neologisme, 1986)CLAVIATÚRĂ s.f. Sistemul clapelor și al butoanelor de ton la orgă, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la mașina de scris etc. [Pron.
-vi-a-, pl.
-ri. / < germ.
Klaviatur].
claviatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLAVIATÚRĂ s. f. 1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc. 2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la mașina de scris ori la calculat etc. 3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor. (< germ.
Klaviatur)
claviatură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)claviatură, s. f. sg. (adol.) dantură.
claviatură (Dicționaru limbii românești, 1939)*claviatúră f., pl.
ĭ (germ.
klaviatur, d.
klavier, clavir). Șiru de clape la piano, (Francejiĭ zic
clavier, ĭar rom. ar fi maĭ bine să se zică
clape, șir de clape orĭ chear [!]
clavier).
claviatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)claviatúră (-vi-a-) s. f.,
g.-d. art. claviatúrii; pl. claviatúriclaviatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)claviatură f. șir de clape la un piano sau la o orgă.
claviatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor pianului, orgii, sintetizatorului, acordeonului, mașinii de scris etc.
2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [
Pr.:
-vi-a-] — Din
germ. Klaviatur.