claudicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (
Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (
Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [
Pr.:
cla-u-] – Din
lat. claudicatio, fr. claudication.claudicație (Dicționar de neologisme, 1986)CLAUDICÁȚIE s.f. (
Latinism) Faptul de a șchiopa, șchiopătat. ♦ (
Med.) Tulburare care apare în cursul activității mai intense a unor organe, dispărând sau atenuându-se după un scurt repaus. [Gen.
-iei. / < lat.
claudicatio, cf. fr.
claudication].
claudicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLAUDICÁȚIE s. f. boală provocată de o circulație arterială defectuoasă, ca urmare a scurtării sau alungirii picioarelor; șchiopătat. (< fr.
claudication, lat.
claudicatio)
claudicație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLAUDICÁȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. Denumire dată unor tulburări cu caracter nepermanent, apărute consecutiv solicitării intense a unor organe și care dispar sau se diminuează după un anumit repaus (
ex. c. intermitentă vasculară – simptom constînd dintr-o crampă dureroasă a mușchilor gambei, în efort, datorat insuficienței arteriale cronice, care dispare în repaus).
claudicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)claudicáție (clau-, -ți-e) s. f.,
art. claudicáția (-ți-a), g.-d. claudicáții, art. claudicáțieiclaudicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (
Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (
Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [
Pr.:
cla-u-] —
Din lat. claudicatio, fr. claudication.