claudicație - explicat in DEX

claudicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication.

claudicație (Dicționar de neologisme, 1986)
CLAUDICÁȚIE s.f. (Latinism) Faptul de a șchiopa, șchiopătat. ♦ (Med.) Tulburare care apare în cursul activității mai intense a unor organe, dispărând sau atenuându-se după un scurt repaus. [Gen. -iei. / < lat. claudicatio, cf. fr. claudication].

claudicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLAUDICÁȚIE s. f. boală provocată de o circulație arterială defectuoasă, ca urmare a scurtării sau alungirii picioarelor; șchiopătat. (< fr. claudication, lat. claudicatio)

claudicație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CLAUDICÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Denumire dată unor tulburări cu caracter nepermanent, apărute consecutiv solicitării intense a unor organe și care dispar sau se diminuează după un anumit repaus (ex. c. intermitentă vasculară – simptom constînd dintr-o crampă dureroasă a mușchilor gambei, în efort, datorat insuficienței arteriale cronice, care dispare în repaus).

claudicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
claudicáție (clau-, -ți-e) s. f., art. claudicáția (-ți-a), g.-d. claudicáții, art. claudicáției

claudicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] — Din lat. claudicatio, fr. claudication.