clapetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLAPÉTĂ, clapete, s. f. Clapă mică,
spec. clapă care intră în construcția unui robinet. – Din
fr. clapet.clapetă (Dicționar de neologisme, 1986)CLAPÉTĂ s.f. Parte mobilă a unei supape. [Cf. fr.
clapet].
clapetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLAPÉTĂ s. f. 1. clapă de dimensiuni mici. 2. (bot.) parte articulată care închide anterele și care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul. (< fr.
clapet)
clapetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clapétă s. f.,
g.-d. art. clapétei; pl. clapéteclapetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLAPÉTĂ, clapete, s. f. Clapă mică;
spec. clapă care intră în construcția unui robinet. — Din
fr. clapet.