clapcă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLÁPCĂ,clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka.
clapcă(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) clápcă s. f., pl. clapce
clapcă(Dicționaru limbii românești, 1939) clápcă f., pl. e saŭ clăpcĭ (pol. ceh. klapka, bg. sîrb. klopka, id. V. clapă). Vest. Clupsă, capcană.
clapcă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clápcă (pop.) s. f., g.-d. art. clắpcii; pl. clăpci
clapcă(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) clapcă f. cursă: a se feri să nu dea în clapcă ISP. [V. clapc!].
clapcă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLÁPCĂ,clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. — Din bg. klapka.