clăpăug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi.
2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din
ucr. klapo-uchyj.