cizmă - explicat in DEX

cizmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. – Din magh. csizma.

cizmă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cízmă (cízme), s. f. – Încălțăminte cu carîmbul pînă la genunchi, ciubotă. – Mr. cizmă, cijmă. Tc. çizme (Miklosich, Fremdw., 82; Meyer 447; Berneker 158; Lokotsch 431); cf. mag. csizma (Cihac, II, 492), alb. tšisme, bg., sb. čizma, ceh., pol. čižma, țig. čisme. – Der. cizmar, s. m. (pantofar), cf. bg., sb., slov. čizmar; cizmărie, s. f. (pantofărie); cizmări, vb. (a practica meseria de cizmar).

cizmă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cizmă, cizme s. f. v. ciubotă.

cizmă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cízmă f., pl. e (ung. csizma, sîrb. bg. čizma, d. turc. čizme). Vest. Cĭobotă [!], încălțăminte înaltă pînă la genunchĭ. V. cĭobotă.

cizmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cízmă s. f., g.-d. art. cízmei; pl. cízme

cizmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. — Din magh. csizma.