cizmar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIZMÁR, cizmari, s. m. Persoană care se ocupă cu confecționarea și repararea încălțămintei; pantofar, ciubotar. –
Cizmă +
suf. -ar.cizmar (Dicționaru limbii românești, 1939)cizmár m. (d.
cizmă; bg. sîrb.
cizmar).
Vest. Făcător de cizme, cĭobotar.
cizmar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cizmár s. m.,
pl. cizmáricizmar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIZMÁR, cizmari, s. m. Meseriaș care confecționează și repară încălțăminte; pantofar, ciubotar. —
Cizmă +
suf. -ar.